marți, 17 ianuarie 2012
luni, 16 ianuarie 2012
Moment poetic...
Borfasii puterii
de Virgil Ciuca
Au pus borfasii mâna pe putere,
O hoarda criminala si spurcata.
Popor român, ca România piere,
Comoditatea ta e vinovata.
O hoarda criminala si spurcata.
Popor român, ca România piere,
Comoditatea ta e vinovata.
Au pus borfasii mâna pe putere,
Cloaca de-abjecte lipitori livide.
Popor român, când România piere,
Opune-te puterii ce divide.
Cloaca de-abjecte lipitori livide.
Popor român, când România piere,
Opune-te puterii ce divide.
Au pus borfasii mâna pe putere,
Adunatura cu purtari cupide.
Nu contempla când România piere,
Popor, la arme, nu te sinucide!
Adunatura cu purtari cupide.
Nu contempla când România piere,
Popor, la arme, nu te sinucide!
Au pus borfasii mâna pe putere,
Si tara noastra-acum e colonie,
Popor român, când România piere,
Refuza sa platesti borfasilor simbrie.
Si tara noastra-acum e colonie,
Popor român, când România piere,
Refuza sa platesti borfasilor simbrie.
Au pus borfasii mâna pe putere,
Marea finanta va distruge Terra.
Popoare, puneti mâna pe junghere!
Bogatii fac ravagii ca holera.
Marea finanta va distruge Terra.
Popoare, puneti mâna pe junghere!
Bogatii fac ravagii ca holera.
Bucuresti
14 noiembrie 2011
Foamea
de Radu Gyr
Parca de veacuri, parca de cinci ani
N’am mai pranzit, n’am mai sezut la cina.
Parca de veacuri, parca de cinci ani,
Am suge fier, am roade bolovani,
Am hapai moloz si rogojina.
N’am mai pranzit, n’am mai sezut la cina.
Parca de veacuri, parca de cinci ani,
Am suge fier, am roade bolovani,
Am hapai moloz si rogojina.
In foamea noastra vajaie paduri,
Se casca mari, se surpa munti din coame.
In foamea noastra vajaie paduri,
Si parca din strabuni sau din scripturi,
Dela’nceputul lumii ne e foame.
Se casca mari, se surpa munti din coame.
In foamea noastra vajaie paduri,
Si parca din strabuni sau din scripturi,
Dela’nceputul lumii ne e foame.
Ziua pandim cu narile in vant
Naluca unui abur de mancare.
Ziua pandim cu narile in vant,
Poate din cer, din iad, sau din mormant,
Or sa ne-arunce resturi ca la fiare.
Naluca unui abur de mancare.
Ziua pandim cu narile in vant,
Poate din cer, din iad, sau din mormant,
Or sa ne-arunce resturi ca la fiare.
In bezna noptii ne visam strigoi,
Ca ne-ospatam din cate-un hoit fierbine.
In beza noptii ne visam strigoi,
Dar numai moartea rupe halci din noi,
Ea singura infuleca morminte.
Ca ne-ospatam din cate-un hoit fierbine.
In beza noptii ne visam strigoi,
Dar numai moartea rupe halci din noi,
Ea singura infuleca morminte.
sâmbătă, 24 decembrie 2011
La salle des profs
George Ghinescu
Cancelarie. Frig. Nici macăr toamna nu-i ca vara! Profesorul corectează tezele elevilor de la clasa a XII-a B. Nu, nu, clasa a XII-a B nu se află în competiție cu clasa a XII-a A pentru a obține cea mai bună medie anul acesta. Ăla era un film comunist. Suntem în anul 2011 și nu mai suntem copiii, conform cântecului „Noi in anul 2000...”
Bine că și-a pus geaca asta groasă! A fost a baiatului, unicul copil. Paranteză: când a intrat în clasă, fetele de la XII B s-au oprit pentru o clipă din discuțiile despre Bianca Drăgușanu și noul salon de extensii de păr și i-au aruncat sarcastic: „Ce geaca misto aveți domn’ profesor! Vă atârnă un nasture.” Paranteză închisă.
Zâmbi ușor și ochii i se umeziră cu gândul la fiul lui. Olimpic internațional la informatică, mândria familiei, studiază în SUA și vine acasă o data la doi ani. Va ramane acolo și dorul de el ii sfașie inima în fiecare zi.
Alungând nostalgia, Profesorul băgă mâna în buzunar să-și caute batista. Minune!!!!
Cu mâinile tremurânde, scoase o hârtie de 10 lei, nouă, rozalie, radiind în jur o lumină fantastică. O muzică divină îi suna în urechi: Aleluia...Aaaleluia...
Vrea sa o strige pe soția lui. Predă si ea în același liceu. Limba română. De fapt, aici s-au cunoscut acum 22 de ani, tineri debutanți gata să rastoarne lumea. Au trăit împreună Revoluția, strigându-și pe străzi dorința de libertate. Doamne! Era gata să își dea viața atunci pentru un ideal! Si cât s-au bucurat și câte planuri și-au făcut...
În celălalt colț al cancelariei, doamna lui îi explica de zor unei colege mai tinere cum să împartă puiul pe care aceasta din urmă îl primise de la parinții de la țară astfel încât să obțină cât mai multe feluri de mâncare. Ce norocoasă domnule, colega asta, cu neamurile ei de la țara!
Iar sotia...Atâta patima în vorba ei nu mai vazuse de acum 20 de ani, când își alegeau o carte de citit în fiecare saptămâna și o comentau duminica, împreună cu alți doi colegi, soț și soție, acum plecați în Germania.
Profesorul se opri dintr-o dată cu hârtia miraculoasă în mână și cu chemarea către soție nerostită. Se privi pe sine ca pe un strain și vazu UMILINȚA.
În acest timp, la televizorul din cancelarie, care își rula programele, de cele mai multe ori nebagat în seamă, Președintele anunța, cu voce inconfundabilă, noi măsuri de austritate.
***
Este o poveste despre noi. Despre modelatorii de destine. Despre cei care nu fabrică pâine, nici mobilă și mai ales nu au firme care să contracteze construcții de autostrăzi imaginare.
Este o poveste despre alienare, despre uitarea a ceea ce ai visat să fii și ceea ce ai devenit, în momentul în care cineva a decis că munca ta nu mai contează pentru societate.
Cineva, într-o zi din mileniul XXI, din țara numita România a decis, cu zâmbetul pe buze, rostind cuvinte precum calitate, progres, performanța, pact pentru educație, ca profesorii nu au nevoie de prea mult pentru a-si implini menirea.
Libertatea, valoare socială câstigată cu un preț atât de mare acum 22 de ani a rămas doar un cuvânt. Tot ce însemna ea: libera exprimare, dreptul la o muncă plătită corespunzător, dreptul al a fi informat, posibilitatea de a călători dincolo de granițele țării, posibilitatea de a locui, de a te hrăni decent, de a oferi copiilor tăi un viitor frumos a fost anulat sau limitat de ceea ce numim acum DEMOCRAȚIE și care este în fapt doar cocoțarea la putere, pe rând, a unor personaje interesate doar de propria îndestulare. Folosind cuvintele « țară », « popor », « bunăstare », « reformă », «criza mondială », aceste personaje ne-au bagat adânc mâna în buzunar, privindu-ne în ochi.
Oameni educați, cu sentimentul răspunderii pe care o au fața de meseria lor și față de copiii pe care îi educă (lăsând în plan secund de cele mai multe ori de proprii copii), profesorii au acceptat mereu așa zisele « masuri de austeritate », sperând că mâine va fi mai bine.
Treptat, speranța s-a tansformat în regula de viața, ne-am hranit cu speranța și le-am promis propriilor nostri copii speranța.
Am lăsat într-un colț al sufletului visurile noastre: cărțile pe care ni le doream, călătoriile, o casă, o mașina, o aniversare frumoasă pentru copilul nostru, o ieșire la restaurant, o seara la teatru…
Am învațat în schimb să improvizăm, să ne împrumutăm, să refinațăm, să facem conserve, să mergem în week-end la țară și să venim cu ceva provizii pentru o săptămână, am renunțat la abonamentul de telefon și am trecut la cartelă, am descoperit hainele second-hand, ne-am zis că o excursie la munte este un lux prea mare și am înlocuit-o cu o deplasare la bunici, mult mai profitabilă de altfel.
Am devenit astfel, fară să ne dăm seama, niste oameni triști, blazati, conformiști, UMILI.
Am ajuns să ne temem și pentru firimiturile care ni se aruncă. Dacă le vom pierde și pe acelea? Într-o țară în care locurile de muncă sunt din ce în ce mai puține, în care însuși Președintele îi îndeamnă pe cei nemultumiți să își găsească altceva sau să plece în țări care le pot oferi mai mult, singura reacție pe care au găsit-o profesorii este obedienta și conformismul.
Amară soarta profesorului și convenabil mod de control pentru cei ce ne conduc!
Mai putem spune în acest caz că suntem niște oameni liberi? Ce înseamnă umilința dacă nu pierderea libertății, prin pierderea rând pe rând a valorilor care o compun?
Odinioară stâlp al societății, profesorul, cel care prin munca lui, prin măiestria lui, prin arta lui, poate hotarî felul în care arată o țară în funcție de felul în care formează generații și generații de elevi, a ajuns în România unui secol XXI, întunecat ca un Ev Mediu, în judetul Teleorman, să accepte inclusiv munca neplatită.
Poate că nu au nevoie de bani profesorii, poate cu adevarat demonetizata expresie “hrana spirituală” a ajuns în judetul nostru [Teleorman n.r.] să capete forme concrete, poate printr-un act de magie cuvintele au început să platească facturi și rate la bancă, muzica să se transforme în mâncare și filosofia sa țină de cald ! Dar nu este de acceptat ca un om hranit spiritual să fie un om lipsit de reacție. Dacă nu luptăm pentru banii care ni se cuvin, măcar sa luptam pentru principiile noastre încălcate, dacă acestea există (să nu existe oare ?), să luptam pentru idealurile cu care am pornit la drum atunci când am debutat în această meserie, sa luptăm împotriva folosirii noastre în jocuri politice de către personaje cărora (dupa vorbă, după port) scoala le-a fost dușman în copilărie și le este și acum.
duminică, 13 noiembrie 2011
Cât costă cu adevărat un iPhone 4S ?
În timp ce în Marea Britanie noul telefon al celor de la Apple se vinde cu 500 de lire sterline (2535 de lei) fără abonament, piesă cu piesă acesta costă de aproape patru ori mai puţin. Experţii analişti de la iSuppli au calculat cât costă noul iPhone 4S piesă cu piesă. Cât costă touch-screenul, capacul, circuitele electronice interne. Bateria. În total 113 lire sterline, informează Daily Mail. Adică circa 572 de lei.
dupa REALITATEA.NET
marți, 26 aprilie 2011
joi, 10 februarie 2011
Something old...
Vă prezint aici un film pe care l-am facut după o reconstituire cu aer de secol 19, realizată de colegii mei din liceul ”Voievodul Mircea”, în cadrul unui proiect multilateral Comenius.
miercuri, 9 februarie 2011
Imagini de la stagiul Comenius IGUESS
Oportunitatile oferite de stagiile Comenius LLP cadrelor didactice și nu numai, au o valoare reala si contribuie la cresterea calitatii educatiei precum si la integrarea dimensiunii europene a educatiei in contexte dintre cele mai variate. Experienta participarii la acest curs a fost extrem de utila, personal doresc sa-mi dezvolt in continuare competentele de utilizare GIS si, mai ales, sa folosesc in predare resurse GIS.
Mai multe informatii in prezentarea de mai jos:
Diseminare curs IGUESS:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)

